Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poezie la sfarsit de iarna
O toamnă și-o iarnă
legate de coate
cu pălării și rochii și ghete
tu îți întinzi poeziile la soare
dospite și crescute
gata pentru pus pe tavă
miroase bine și pâinea e gata
mâncăm tăcuți și fără chef din ea
drojdia se simte, e prea sărată
are gust de amorțeală
de lățeală
de poezia ta
cândva dacă rupeam o floare
tresăreai
astăzi pâinea se întărește pe masă
cuvintele sunt iuți și reci
mă cerți că lacrimile mele sunt seci
și mincinoase
că sunt un polițist și o paiață
tu minți
Nici nu mai scriu
nici mai visez
astăzi stau cu tolăneală cu tot
și-mi număr fără grabă ideile
de afaceri, de pierderi, de strângeri, de tine
văd că se pierd fără rost
am încetat să mai cred în vorbire
e poveste și e cald aici în odaie la mine
puțin întuneric și gălăgie
dar e cel mai bun loc din câte-am găsit
mă tolănesc cu gândul că-i bine.
Mi-am programat aproape toți anii din viață
am lăsat doi să stea de povești
și vreo trei să atârne aiurea
să citească, să spere, să toarcă, să cadă, să zacă, să moară
și-i râvnesc să se-ntoarcă la loc pe hârtie
Iubitule, mori cu pâinea ta cu tot!
poezie
de
Laura Soltuzu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice