Poezie la sfarsit de iarna
O toamnă și-o iarnă
legate de coate
cu pălării și rochii și ghete
tu îți întinzi poeziile la soare
dospite și crescute
gata pentru pus pe tavă
miroase bine și pâinea e gata
mâncăm tăcuți și fără chef din ea
drojdia se simte, e prea sărată
are gust de amorțeală
de lățeală
de poezia ta
cândva dacă rupeam o floare
tresăreai
astăzi pâinea se întărește pe masă
cuvintele sunt iuți și reci
mă cerți că lacrimile mele sunt seci
și mincinoase
că sunt un polițist și o paiață
tu minți
Nici nu mai scriu
nici mai visez
astăzi stau cu tolăneală cu tot
și-mi număr fără grabă ideile
de afaceri, de pierderi, de strângeri, de tine
văd că se pierd fără rost
am încetat să mai cred în vorbire
e poveste și e cald aici în odaie la mine
puțin întuneric și gălăgie
dar e cel mai bun loc din câte-am găsit
mă tolănesc cu gândul că-i bine.
Mi-am programat aproape toți anii din viață
am lăsat doi să stea de povești
și vreo trei să atârne aiurea
să citească, să spere, să toarcă, să cadă, să zacă, să moară
și-i râvnesc să se-ntoarcă la loc pe hârtie
Iubitule, mori cu pâinea ta cu tot!
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre iarnă
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.