Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ploaia turcească
1
Priveam acea ploaie turcească
Stând într-o cafenea
Cu oameni necunoscuți,
Dar foarte simpatici.
Uitându-mă la vechiul obelisc
Și la trecătorii fără umbrelă care alergau,
Mângâi continuu un pisicuț care miaună,
Care își așteaptă porția de fericire carnală.
Ce-ar fi dacă aș întârzia la avion
Și m-aș întoarce la această cafenea
Pentru a privi din nou
La ploaia turcească
În așteptarea următoarei curse.
2
Sunt puțini câini pe-aici,
Iar pisicile îndrăznețe
Se freacă de tine.
Nimeni nu se întreabă aici
Cum să trăiești.
Timpul se topește ca o baclava în gură
Parcă în ciudă,
Sau poate spre bine
Nu se poate suna
În Rusia
Mă simt piatră
La poalele muntelui.
Soarta mea
Și obligațiile față de cei apropiați
Sunt puțin importante.
Fără speranță și ușoară
E viața la Istanbul.
3
Scriu pe șervețele
Stând în cafeneaua de lângă bastionul Sultanului Ahmed.
Altă hârtie nu există.
Cine-a mai văzut,
Ca cineva să vrea
Să mâzgălească cu litere cilirice
Hârtie turcească.
Mă întreb
Pentru ce toate acestea?
Pentru noua mea fericire
Trecătoare?
4
Cunosc cele nouă trepte ale Istanbulului.
Ultima duce la banca mea preferată,
Poate cea mai discretă,
Cea mai scumpă.
Mă așez pe ea seara
Și privesc Bosforul...
Ce vreau să văd acolo?
Mă uit la luna plină,
La trecătorii întâmplători
Și încep să înțeleg
Esența celor nouă trepte ale Istanbulului
care m-au condus, nu la bancă,
Dar pur și simplu mi-a căzut în mâini o nouă carte
Despre viața pe pământ străin.
poezie
de
Liliya Gazizova
din
Kanafer
, traducere de
Valeriu Butulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice