Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
umilința pierdută?! sau scene pseudopoetice pastorale
izmene
aurii, probabil, mătase mov în pălării admir și albe mantii
sidefii, negre, mă înclin, trec, «profesioniștii» păzea! corul
litere arhaice, tradiții?! (bulversat)
Un ogor sferic pe care trudește un singur plugar peste ape
și limbi de uscaturi lume țopăind, fiecare
cuprins de importanță trece privindu-l nu-l vede ca și cum
acela face parte din decor și atât
Două, cel puțin, ipostaze aparente lămuriți-mă de ce
omului i se dau superlativele «prea », iar Domnului
îi spunem simplu Dumnezeu, de parcă ar fi un concept
al nostru care pleznește de emoție că l-am scornit?!
Nu voi apuca să aflu
se apropie lama
brazdă nouă peste țărâna aceasta nelămurirea mea nu-i
sămânță
doar abur, duhul pământului în cale iertării
Cu scuze tuturor, Preafericitului Daniel conform numelui
îl judecă doar Dumnezeu, cât și tuturor «prea ba chiar mai
mult înalților» cu îmbuibarea și rușinea lor cu tot le-aș
zice așa: noi suntem turma (prostimea) și avem berbeci
și miei și oi deșelate de atâta lână nu păstorul știe
unde-i iarba cea bună pentru că nu o gustă!
Un măgar, câțiva câini, iată,
și baciul cu bâta lui pe care nu o folosește ce
priveliște!
poezie
de
Valeriu Barbu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice