Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Haiduc modern
Mă doare-ntruna cotul, deci plouă prin istorii,
din dreptul meu și-al firii voi coase un drapel;
să stau, dar, pân-atuncea la buza trecătorii
și cu o flintă-n mână să iau aspect rebel.
Mai zac prin carantina vreunei iubiri toride
într-un halat de înger și c-un papuc de sfânt
și-arunc răvaș în sticlă prin geamul ce deschide
către salvarea minții o pală grea de vânt.
Mai strangulează viața vreun biet, cinstit eretic,
fanfarele prin parcuri adorm cu Strauss cu tot,
dau plus la cartea sorții și-apoi închid frenetic,
mizând pe toți cocorii ce fug spre cald înot.
Aduceți mai aproape altarul, crucea, Cartea,
se-ngreunează clipa cu rinoceri obscuri
și-ntârzie pe șine, la gară, însăși moartea,
și popii disperării devin tot mai impuri!
Cotrobăiți prin peșteri și-apoi stingeți lumina,
năvoadele speranței trăgeți-le la mal,
suiți-vă pe tunuri, ștergeți cu Tix rugina,
organizați cruciade spre vechiul, sfânt Graal!
E-o vină împărțită, eu însă n-am păcate,
căci am scuipat în sânul care m-a alăptat,
colecționez în taină de-atunci păpuși stricate
și le citesc romane când simt că se mai zbat.
Mă va minți chiar râul, mă va-nșela pădurea,
probabil prin muzee nu-mi voi găsi vreun loc,
dar, pe săracii lumii, că-ngrop pe veci securea
dac-o să-mi dea mai bine țiganca în ghioc!
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Duminica poemului mut
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice