Haiduc modern

Mă doare-ntruna cotul, deci plouă prin istorii,
din dreptul meu şi-al firii voi coase un drapel;
să stau, dar, pân-atuncea la buza trecătorii
şi cu o flintă-n mână să iau aspect rebel.

Mai zac prin carantina vreunei iubiri toride
într-un halat de înger şi c-un papuc de sfânt
şi-arunc răvaş în sticlă prin geamul ce deschide
către salvarea minţii o pală grea de vânt.

Mai strangulează viaţa vreun biet, cinstit eretic,
fanfarele prin parcuri adorm cu Strauss cu tot,
dau plus la cartea sorţii şi-apoi închid frenetic,
mizând pe toţi cocorii ce fug spre cald înot.

Aduceţi mai aproape altarul, crucea, Cartea,
se-ngreunează clipa cu rinoceri obscuri
şi-ntârzie pe şine, la gară, însăşi moartea,
şi popii disperării devin tot mai impuri!

Cotrobăiţi prin peşteri şi-apoi stingeţi lumina,
năvoadele speranţei trăgeţi-le la mal,
suiţi-vă pe tunuri, ştergeţi cu Tix rugina,
organizaţi cruciade spre vechiul, sfânt Graal!

E-o vină împărţită, eu însă n-am păcate,
căci am scuipat în sânul care m-a alăptat,
colecţionez în taină de-atunci păpuşi stricate
şi le citesc romane când simt că se mai zbat.

Mă va minţi chiar râul, mă va-nşela pădurea,
probabil prin muzee nu-mi voi găsi vreun loc,
dar, pe săracii lumii, că-ngrop pe veci securea
dac-o să-mi dea mai bine ţiganca în ghioc!

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Votează! | Copiază!