Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Secvențe
Degeaba dormim în biserici,
căci nunta se-amână din nou
și grupul acesta de clerici
se duce să bea în cavou.
Orașul rămâne în urmă,
calicii sunt sus, pe statui,
prin sufletul meu trece-o turmă
de porci milenari și sătui.
Și plouă splendid în subsoluri,
pe îndrăgostiți și pe cărți,
dar noi să-notăm spre atoluri
ce nu sunt trecute pe hărți.
Să-nceapă, deci, corul de îngeri
sosiți cu-ntârziere prin gări,
iar tu să-i asculți și să sângeri
pe urma cuvioasei răbdări.
Ne urlă iar lupii prin vise,
în somnul parșiv dintre sâni,
pe cioturi de trunchiuri ucise,
ce plâng zile-ntregi, săptămâni.
O cană cu vin e destulă
să redevenim cum am fost,
când cotrobăiam prin pendulă
și-apoi fluieram fără rost.
E-o lume confuză în toate,
pe frunze dorm sfinți de pământ
și vulturii zboară pe spate
și eu nu mai sunt cel ce sunt.
Acum e momentul s-o ștergem
în munții nerevendicați
și să respirăm, să ne dregem,
ozon fără preț, de Carpați.
Dă-mi mâna, se lasă-nserarea,
prin poduri, pe cergi, dorm ocnași,
la matcă se-ntoarce și sarea,
se pune cearșaf pe oraș.
Sunt scări de serviciu curate,
cu brazi morți, de anul trecut,
cu boxe cam slab luminate,
cu căni de cafea sau năut.
Pe-acolo, iubito, e drumul,
și nu te uita înapoi,
căci plouă amarnic pe fumul
cenușii rămasă din noi.
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Purgatoriu pentru sfinți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice