Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Despărțire
Iubirea mea tristă și rece,
acum, când e totul pierdut,
oceane de timp vin să-înece
acordul acesta tăcut.
Nu e nici măcar despărțirea,
ci spaima de după război,
când, liberi și singuri, iubirea
o vom îngropa-o cu noi.
Au fost bătălii fără larmă,
acum suntem doi poli opuși,
rămâi tu, deci, focul de armă,
eu, sângele de pe mănuși.
Noi umbră ne-am fost și lumină,
și ochi, ca și lacrimă-n zbor,
legendei de moarte și vină
eroi i-am rămas în decor.
Ți-ai luat, la plecarea în lume,
bagajul, cu inima mea,
adu-mi-o 'napoi, să-ți pot spune
că eu îți sunt noapte și stea.
Vom fi animale bolnave,
vom fi țipăt mut de pumnal,
în fiece zi, pe epave,
scrutând țărmul val după val.
Ce să ne mai spunem acuma?
A-ți scrie un gând nu mai văd,
căci ochii tăi negri ca huma
mi-au luat ochii-albaștri-n prăpăd.
Sărutul rămâne la mine,
am să ți-l trimit la sfârșit
o pasăre albă spre tine...
Deschide-i, căci eu am murit!
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Purgatoriu pentru sfinți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice