Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Limba noastră-i o comoară
Am ajuns să am coșmaruri, nopți bălane fără leac,
De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac,
Și-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească,
Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească;
Plini de fală și mândrie,-i doare-n șpiț de viitor,
Se tot laudă-n prostie, moară toți dușmanii lor!
De-aia, nene, imediat, când i-aud, pe românește
Le-o spun franc, manierat, delicat și omenește:
Băi, deștepților ce sunteți, nătărăi și nașparlii,
Terminați cu chestii d-astea, bateți tobele-n pustii!
Când ne va lovi năpasta, peste-atâta chin și-amar,
N-oți putea pe lumea asta nici să-i înjurați măcar,
Iară voi, cu doctorate, bacuri, diplome, la fel,
Vă veți da singuri carate, făr' a scoate-un cuvințel,
Și-o să vină ziua-n care, socoteală tre' să dați,
Chiar de cereți îndurare, de prăjeală nu scăpați,
Așa că, tăceți odat', nu vedeți ce e în țară?
Tot stigând prin târg, prin sat "Limba noastră-i o comoară"
Or s-audă toți șacalii, hoți, bandiți de drumul mare,
Și-or s-o fure și pe asta și-o vor pune la vânzare!
pamflet
de
Valeriu Cercel
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice