Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Candela nemuririi
Candela nemuririi m-așteaptă, amestecul ei îmi umple lumina,
Pe suflet și flacăra se-mbină cu graiul ce-n rugă nu se dezbină,
Mi-e dor de o văpaie, fie fără locuință, să mi-o aprind în suflet,
Și forța ei ferice, iubind întunericul, să-mi dăruiască precuget.
Cad la altarul inocentelor dureri creștine, lacrimile sparg de sus
Odaia sufletului... Se înalță bolul preamăririi sfinte înspre voi,
Atât cât aș vedea, prin lacrimi, rugile ce mi le-a hărăzit Iisus,
Îmi va fi lesne să îmi cânt împăcăciunea inimii, slavind nevoi.
Și clipa euharistiei o pătrund și nu mi-e teamă de a ei Domnie,
Merg către tine, spirit, să îți spun, ce preț e în lumina veșniciei,
Smerenie îmbrac, să pot avea încrederea iubirii în mărinimie,
Sunt pentru așteptarea crezului divin, astfel voi fi cu voi mai vie.
Când cineva de-ai mei, în astă zi, îmi cere inima-i și sufletul curat,
Aș face să îndur tot riscul sufletului meu, să-și prindă marea vrere,
Și mă opresc la candela, care nu moare, creștină sunt, și nu m-abat,
De-a arde lângă ea, și dobândind căldura ei, să nu-mi doresc putere.
poezie
de
Lilia Manole
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice