Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nu mă vei avea
În zeci de zecimale mi-ai împărțit tăcerea
Și în fâșii de mare, cândva, m-ai aruncat.
Tu nu știai că țărmul concav privirii tale,
De sidefii nisipuri mă ține ancorat?!
Ai spart clepsidra vieții în sute de fărâme,
Dar reformate-n tine, săruturile dor...
Ciob de oglindă - lacrimi... Acum mă-ntorc la tine,
Cu tine ca-ntr-o luptă-mi doresc să mă măsor.
Oh, nu, nu sunt sirenă! Nu-s îmbrăcată-n zale!
Privirea mea ascunde sclipiri chihlimbării...
Îți este dat, pedeapsă, de-acum, misionare,
Să-ți plângi nesăbuința în fiecare zi.
Îmi speli pierduta urmă... Un val te biciuiește!
Ți-ascunde-ntunecarea, iar tu te pierzi în ea,
Apusul ca o nimfă de vis mă urmărește...
Mă-ndrept către apusuri... Tu nu mă vei avea!
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Culorile sufletului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice