Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cioara
O întrevăd din sunet se repetând în ecou
Croa, croa... pe gri noros de cer de plumb pustiu,
În balans de-o acoladă pătând uni tablou
De-un negru pur, de-un straniu reamintind sicriu.
E doar alarma-n "single" ce se-nmulțește-n sute
Ce-acoperă văzduh și auzul tot îl umple
Se coborând pe câmpuri cernitele cernute...
Până ce-un câine aleargă și liniștea o rupe.
Pe-o țambră cocoțată rămâne una-n urmă
Stând maiestuoasă-n fracu-i lucios din pene lise,
Cu ciocul gros, ochi ageri pe-un griu ce fața-i curmă...
Cu expresia-i înțeleaptă din lumi trecute, închise.
E sigur mai bătrână ca mine, cred mă știe
Că m-a-nvățat să pot din vitregiri să fiu;
În ger pe viscol crunt să zbor, să cresc din glie
Ce-i searbădă la alții... De-ai mei plină... ce-i țiu.
Cât de frumoasă-i pana pe corpul longilin
Cu eleganța-i sobră-n profund de înțelepciune
Arzând pân' la cărbune secol trăit din plin,
Înflăcărând răbdarea-i din sufletul-tăciune.
Privesc uimit semeața ce gândul mi-l citește
Și-ntoarce cap de-o parte și de alta, parc-ascultă
Ce-ar vrea să spun; de știe de când timpul trăiește?...
Și mi se uită-n ochi cu geniul ei de ocultă!
E-atâta de frumoasă, că-i iarnă sau e vara,
În sobra-i pelerină... Misterioasa... cioara.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice