Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Kasida
Hei, ochiule! nu trezi a inimii zare
La astfel de doruri nu există scăpare.
Culoarea bolții oare o schimbă izvorul
Sau lacrimile au acoperit tot cerul.
Dacă în privirea ta dulce moartea piere
Nu-i de mirare; apa curge în unghere.
Inima grăiește de sprâncene săgetată
Îndrăgostitul să bea, dușmanul niciodată.
Grădinarul să trudească să aducă răcoare
Iubita e ca luna răsărită din mare.
Nu-i nimic dacă ochii se vor umezi în petunii
Dacă din trandafiri se vor adăpa și spinii.
Cu ochii tăi albaștri în izvoare mă scufunzi
În zilele triste privirea să nu mi-o ascunzi.
Mi-e dor de gura ta cum doresc sfinții Kevser-ul
Tu dă-i treazului apă, bețivului cerul.
Apa curge mereu spre a iubitei grădină
Iar s-a îndrăgostit de mersul ei în lumină.
Trebuie să-i țin calea să mă prefac în pământ
Fiindcă dușman apei aceleia sunt.
Prieteni! De voi muri cu dorul să-i sărut mâna
Eu voi fi un ulcior din care va bea grădina.
Trestia refuză cântul, privighetorile
Apa, să îngenuncheze și să-i sărute picioarele.
Buza de trandafir ca să-i dea culoare soarbe
Sângele privighetorii, de la moarte s-o scape.
poezie clasică
de
Fuzulî
din
Gazeluri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice