Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Umorul
De n-ar fi existat prostia
Și viciile-n astă lume,
N-am fi știut ce-i parodia
Și... care-ar fi știut de glume?!
Noroc că El, deloc zgârcit,
Pe lângă celelalte toate,
Mărinimos ne-a oferit
Și-aceste daruri minunate,
Aceste scumpe nestemate,
Ce umoriștii le-au bătut
În fraze, rime sincopate,
De când umorul s-a născut,
Maeștrii înzestrați, ce-n viciu
Lovind, îl fac pe cititor
A trece prin acel supliciu
Produs de musca de pe bor,
Sau, care iau peste picior
Năravuri, ce mereu apar,
Bătând în șa cu pana lor,
Doar o pricepe vr'un măgar...
Însă de-un timp, fără pudoare,
Uitând de artă, telelei,
Au apărut și unii care
Făcut-au bâtă din condei,
Și nu atacă vr'un nărav,
Ori vicii, ca cei stilați,
Ci, cu-n umor ieftin, bolnav,
Lovesc direct în viciați,
Râzând cu patimă, aprinși,
De câte-o perso... nulitate,
Fiind, în tagma lor, convinși
Că fac umor de calitate,
Dar, de i-am pune la cântar
Cu-adevărații ași, din sfere,
În termen ecoliterar,
Sunt triviale... hahalere,
Așa că, de privim în plan,
De vicii râd cei stilați,
Iar hahalerele,-n alt clan,
Fac haz, râzând de viciati,
Iar dac-ar fi să recitim
Despre "prostie", în esență,
La umoriști din nou găsim
Această mare diferență,
Fi'ndcă și-aici, precum se scrie,
Sunt împărțiți în două oști:
Maeștrii râd de ce-i "prostie",
Iar hahalerele, de proști.
poezie
de
Valeriu Cercel
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice