Serioase/triste despre natang
Rezultate pentru natang ïżœn citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:

Jumătăți inegale
Plânge veșnic ochiul
stâng
de ce vede ochiul
drept
și plâng...
Se întinde brațul
stâng
să apuce brațul
drept
nătâng...
Se aude în timpanul
stâng
vorba din timpanul
drept
zâââng...
Se mișcă piciorul
stâng
pe lângă piciorul
drept
nătâng...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea gărilor ce plâng
Tristețea gărilor ce plâng
un tren cu șuierul prelung,
e doar pustiu și rece gol,
viața dată rostogol,
și disperărilor obol
de dor nătâng.
Tu știi, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui și-a fluturat
și îmi zâmbea.
Erai și tu,
nici nu mai știu,
acum mi-i sufletul morțiu
de tren
în gară șuierând,
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s de ajuns nenorocirile spre a face dintr-un nătâng o ființă inteligentă.
citat clasic din Cesare Pavese
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Privilegiul nătângului: nu va ști niciodată cât de înțelept ar fi fost dacă n-ar fi fost nătâng!
aforism de Iulia Mirancea, după Ratko Dangubic (28 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Atâta dor...
Atâta dor
în corzi legat,
sfâșietor
of nesecat,
pătruns adânc
armonios
în chip nătâng
nemânios,
de jar aprins
arzând mocnit,
cu lacrimi stins
din piept urnit,
pierdut în zbor
nestăvilit
în nopți de-amor
neprihănit,
atâta dor,
vis călător,
plutind de zor
pân' am să mor,
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De adio
Vreau să-ți spun, azi, fostă iubire
-Fiindcă, de astăzi, fostă ești
C-o să te șterg din amintire
Și dintr-ai ochilor ferești.
Te scot din suflet cu răceală
Tu rece-ai fost de la-nceput...
Spuneai "iubesc" cu plictiseală
Și plictiseala-ți m-a durut.
Dar beat de dragoste de tine,
Eu mă mințeam că mă iubești...
Dar azi minciuna-ți nu mai ține,
Ghicit-am tu cu altul ești.
Lehamite îmi lași, frumoaso,
În sufletu-mi ce te-a iubit...
Și tânguirea-ți falsă las-o
Pentru celalt nefericit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Savuroase accentele re-sentimentale din catrenele finale ale poeziei. Cucoana cruda (dar "atat de frageda" cum zice poetul national), timpul iti [...] | Citește tot comentariul
* * *
Foșnitorul tânăr crâng
Fu măcelărit urât.
Omul hotărî - nătâng -
Domnul ce n-a hotărât.
Nu-i foșnește-azi ramul crud.
Peste cioturi crește spin.
Azi în glasuri dragi aud
Glasul tău ursuz, străin.
Negre cercuri minunate,
Ochii ți-i visez și-acuma.
- Ne-am legat pe veci? Se poate;
Dar prin dușmănie numa.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (20 august 1917), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria, tu plângi
Maria,
tu plângi, - știu.
Aș vrea și eu să plâng
la prețul tău.
Cu fruntea pe pietre, nătâng
Vreau să plâng...
Mâinile tale fierbinți, le știu;
Dacă aș pune clape de clavir sub tine,
atunci o melodie suavă ți-ar rămâne.
Dar ceasul moare fără moștenire...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Umilință
Eu te respect.
Tie ți-e milă.
Eu te n-drăgesc,
Ție ți-e silă.
Eu te ador.
Tu mă urăști.
Eu te implor, tu mă bârfești.
Te-mbrățișez,
Tu mă respingi.
Cu dor te chem,
Nici nu m-atingi.
M-ascund atunci de tine
Când nu mai pot. Și plâng.
Tu jubilezi, văd bine.
Mă crezi nătâng.
Ai vrea să strălucești.
[...] Citește tot
poezie de Ion Rotaru (1999)
Adăugat de Ion Rotaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de la sfârșitul lumii
Mama era iarna de la sfârșitul lumii
toată stătea pe câmp
copacii se albeau din tâmplele lui de țărm nătâng
timp de un gând iar nu timp de cuvânt.
Se răcise mâncarea pe masă
casa noastră nu mai avea casă
tatăl meu era plecat pe câmp
mama era iarna de la sfârșitul lumii.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >

