boteza

Puiul de strut

Cu capul scos din găoace
ca un breloc,
Sfîntul Ioan se desface
speriat de ceas şi de loc.

E ud şi gălbui. E năduşit.
Ghearele încă nu i-au ieşit.
E supărat
ca un butuc fără spiţe.
Încă nu i s-a stîmpărat
nimbul de musculiţe.

Încrîncenată clipă!
Captivă în zgîrciuri, sub za
prima aripă
întemeiază gestul de-a boteza.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat

Leneveam în pat înainte de asfinţit după ce ne-am iubit
şi stabilisem că prima noastră fiică se va numi Cat, că
o vom boteza Cat, dar demult am renunţat la a ne mai iubi
şi nu avem nici fiică, de fapt nu avem copii deloc, iar
eu sunt condamnat să fiu poetul din visele tale
care se prăvale fără încetare ca ploaia de seară.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o vreme

m-am lăsat scanată
de propria retină
ajutător cronometru atuurilor
nu sufăr de fobia distanţelor
fetiţele nu sunt alergice la stele
de pe aceeaşi parte de peron
dacă aş putea m-aş întoarce
în împrejurare solemnă
pe steaua mea surâs
de unde am fost luată când eram mică
să o pot boteza
de câte ori îmi explic
de ce acolo
există un loc
în care nu aveam voie

poezie de Marilena Tiugan din Din arierplanul unui surâs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi de luaţi cuvinte

Îngerii ne vor conduce
înainte de sfârşitul lumii, în hrube,
condamnaţi la moarte prin uitare
vom aştepta înghesuiţi în placentă
lumea viitoare.

Lumina îngheţată
ni se va lipi de buze, cleioasă,
bucăţi de argilă spongioasă
ni se vor des-prinde de oase.

Copiii de spumă
ne vor construi din humă,
când vor bate prelung clopotele
ne vor boteza a doua oară preoţii.

Oare ne vom mai aduce aminte
ce a fost mai înainte?

Veniţi, veniţi de luaţi cuvinte!

poezie de Florentin Palaghia din DIMPREUNĂ TIMPUL IAŞI
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cel roşu răsărit

Sub cel roşu răsărit,
Lui Hristos Domnului nost'
Este-un măr mândru-nflorit

Cu crengile la pământ,
Unde-i Domnul adormit

Vine-un pâlc de porumbei,
Cu glasuri de îngerei

Ei pe lângă măr zburară
Şi Domnului cuvântară:

"Scoală, Doamne, nu dormi
Că nu-i vrme de dormit,

Că de când ai adormit
Lumea rău s-a păgânit"

Domnul cum îi auzea

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de troienile din realitatea imediată

nu eu împart lumile în albe sau negre
nici măcar fulgii nu-mi stau bine-n păr
doar viscolul mi se potriveşte cumva pe inimă
oricât de fierbinte se amestecă oamenii mei de nea
tot un fel de extratereştri ciudaţi rămân
anonimi şi pe cale de dispariţie
cu toate încercările mele de a-i boteza cumva
..................................
noroc cu polimerizarea stereospecifică a izoprofenului
şi mai toate aplicaţiile sale în lumea aceasta de cauciuc
...................................
în rest doar stele de nisip într-o galaxie dună
şi cristalele de clorulă de sodiu rămase martor
pe obraz

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nebun de preamărire

Într-o insulă stelară
Valul loveşte-n neştire,
Un nebun de preamărire
Spre singurătate zboară.

Pe-o aripă înfrunzită
De poveşti şi vorbe dulci
Îngerii copii sparg nuci
Inimii de dor spuzită.

Vin hoitari din altă lume
Să frământe poezia,
Zboru-nalt mi-e mândria
De-a mă-nroura din spume.

Coji de vorbe, miez de vise,
Sufletu-mi iese din mare,
Pegasul nechează-n zare
Peste spuzele aprinse.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impostura ipocriziei invidiei

Subjug, la tot, într-una, într-o pururea balanţă,
Fără criteriu propriu, de ego în importanţă;
Ocult pretins de ştiinţă, cultura, cultul mistic,
Talentul nenăscut... în impostor artistic.

Pretenţia, tupeul fără temeinicie,
Cum popa ce-n ateu îşi face bogăţie
Râvnind să-i vadă morţi pe toţi, ce-s încă vii
Şi, morţii să renască spre a boteza copii.

Iluzia, crezută, un adevăr palpabil
Că minte e minciună, nu gajul de capabil.
Speranţa, fără margini, că şi nimicul creşte
Şi, zero-umflat din nul, laur se încolăceşte.

Jindul, că vreun blestem decade reuşite
Vecinului, nevasta i-o ia pe căi greşite.
Credinţa, într-un cutremur, că va distruge o lume...
Să rămână doar el, cu tot... şi cu renume...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie după poezia "Flămând în zori" de Nicu Gavrilovici

Ba, eu voi lua bucata cea mai mare
Şi stelele le-oi înşira la gât.
Adame, am şi eu o întrebare:
Cu altceva nu poţi să joci barbut?

De botezat, vom boteza toţi aştri,
Dar, singuri să rămânem nu aş vrea.
Vreau să ascund în ochii mei albaştri
Mai multe lumi, pe lângă lumea ta.

Şi mie-mi place noaptea cea cu vise,
Dar, soarele, nu vreau, să îl alungi.
Te vreau cu dimineţile deschise,
În pijamaua ta cu roşii dungi.

Iar de zburat, avem noi aripi, oare?
Ei, pescăruşii, zboară mult prea sus.
Cu umbre lângă noi, va fi răcoare-
Cred, că ai doruri multe de adus.

[...] Citeşte tot

parodie de Violetta Petre, după Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Când frunzele se vopsesc în apus,
şi vara ajunge din urmă seara,
e timpul să privim înapoi la ce am pierdut
sau am lăsat pe aripi de timp nevândut.
Când nori întunecaţi închid orizonturi umane
ca-n cărţile de poveşti, vechii împăraţi,
privirile cad pe pământ şi timpul s-opreşte,
precum in toamnă, frunza pe ram se-ofileşte.
Respectând tăcerea unei lumi care cere vorace
odihnă şi introspecţie,
chiar şi lumina tace,
pierzând orice direcţie.
La cer, nu putem acuma urca
dar în adâncuri putem scava,
pe noi înşine a ne căuta
şi-o nouă indentitate a schiţa.
În camerele dorinţelor e timpul să reintrăm,
întrebările să ascultăm
înainte de a urmări răspunsurile
ce aleargă spre noi ca adevăruri possibile.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!