parodie

Vasilica Dăncilă ‒ noul premier al bietei mele ţări, şi Liviu Dragnea ‒ vătaful PSD-ului (parodie după Luceafărul lui Eminescu)

A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată,
Din rude teleormăneşti,
O mare agramată.

Şi era una la părinţi,
Incultă-n toate cele
Şi iubitoare de arginţi,
Şi pusă doar pe rele.

Din umbra casei părinteşti
Ea pasul şi-l îndreaptă
Spre PeSeDe, căci la fereşti,
L. Dracnea o aşteaptă.

E ne'ntrecut în mişelii,
Iar faţa-i ca de ceară –
Un suflet mort cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.

[...] Citeşte tot

parodie de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (29 ianuarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pocheraş la Cotroceni (parodie după Ioan Pribeagu)

După ce ieşise iară
'n ţara asta primul om,
Şi-şi sorbea cu calm paharul,
Wisky-amestecat cu rom,

Zeus o chemă pe blondă,
Pe piticul drăgălaş,
Să-şi alunge plictiseala
Învăţându-i pokeraş.

După nu prea multă vreme
De jucat(cam la plesneală),
Iată, s-au trezit în uşă
Chiar cu Banca Mondială.

Cine-i?- întrebă piticul,
Parca-am auzit de ea.
-Cea ce dă c-o mână banii
(Şi cu două mâini îi ia).

[...] Citeşte tot

parodie de Petru Miloş, după Ion Pribeagu
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orarul dimineţii (Parodie)

Apetisanta şi atenta mea soţie,
Era de dimineaţă în bucătărie,
Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi:
Proaspete legume şi vreo patru ouă moi,
Mezeluri, pâine neagră, cu unt şi dulceaţă
Şi-un suc de fructe, ea fiind o sugăreaţă.

Cu un furou cam scurt în care adormise
Ceva parcă simţii urcând pe noi abscise.
Când, se-aplecă neaşteptat de mult spre mine,
Zicând: - Azi ar trebui să fac sex cu tine,
Şi asta repede acum, fără preludiu,
Fără a moşmondi cu plictis şi cu studiu.

Brusc m-am luminat şi am scăpărat cu ochii,
Eu adeptul chinuit de scurte rochii,
Şi-am bănuit îngrijorat că poate visez,
M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez.
Şi-nţelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă,
Mi-am limpezit şi biata minte aburoasă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Stelian Platon (28 iulie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din Tabăra Lac Sărat, Brăila (parodie, după G. Coşbuc)

Bunică dragă,
Cartea mea găsească-te în pace.
Pe-aicea-i vremea aşa şi aşa
Şi toată lumea zace

Într-un noroi curat murdar.
De-l vezi te-apucă râsul,
Cum mişună copiii-n el
Şi viermişorii-ntrânsul.

Dar tu mi-ai zis că ţi-ar prii
Să-l pui la-ncheietură,
Ne ţinem însă cât putem
De nas dar şi de gură.

Puţine ştim despre noroi
De-i bun, de ne prieşte.
De-un lucru suntem siguri noi
Miroase de trăzneşte...

[...] Citeşte tot

parodie de Sever Purcia, după George Coşbuc
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monosilab de... toamnă sibiană (parodie după George Bacovia)

Toamna la Sibiu
Vine cu alai
Iar.
Încep s-o descriu
Cu un guturai
Clar!
Plopii cei înalţi
Frunze pe pământ
Cern
Şi-astfel despuiaţi
Poartă un veşmânt
Tern.
Pe-asfalt şi cărări
Frunzele-au format
Stoc,
Zacusca-n cămări
A şi căpătat
Loc.
Lângă tomberon
Gunoaiele munţi

[...] Citeşte tot

parodie de Sever Purcia, după George Bacovia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nabab ?! - Parodie după El Zorab de George Coşbuc

La mine vine un arab
Puţind a ceapă şi kebab:
- Sunt, fată, neam de beduin
Şi de la mama naibii vin,
Cu ştaif, ca un nabab.
Nici nu l-am luat bine-n reper
Şi-ai mei vecini de palier,
Dau sfoară-n ţară hotărât,
Că mă mărit numaidecât,
Cu un vestit bancher?!
Arabul meu prinse curaj
Să mă convingă că mesaj
Ca cel pe care l-a adus,
E decât toate mai presus
Şi-un cal îmi dete gaj.
- Eu vreau soţie de import,
Că pe-alea vechi nu le suport!
Şi am aflat, cu mult temei,
C-aici aveţi de soi femei,
Din munte până-n port.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trucurile cafenelei... "literare"

Încerc să fac o caldă analiză
La o ceaşcă rece de cafea
Stând în picioare,
Căci la mese nu e loc...
Şi mi-a luat timp să intru-n priză
Să fiu şi eu aşişderea,
Să-mi iau un aer oarecare;
Să pot, de alţii să-mi bat joc.

Presupunând că eşti un stoic
Şi nu renunţi din prima zi
La un melanj de bun venit
-Ce e-un amestec de capcană
Printr-un limbaj din mezozoic
Cu scop precis de-a se hlizi-
Vei fi-n final tot "neprimit"...
La farfuria cu tocană.

Că-n fond nu-i loc de-arome fine,
Nu e cafeaua elixirul,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihoză?!

Sunt vizitator
într-un ospiciu
cu personaje tot cât un popor
şi circumferinţa cât o vamă;
unde cu toţii ţipă din interior
că se simt bine,
da-ntr-o nebunie de-o psihoză maniacală în plin exerciţiu
de convingere a deţinerii adevărului de pus în ramă,
stând atârnaţi să pavoazeze pământul cu reclamă,
fiindcă pe-afară ca un mărăcine
plin de ţepi, mai mult un fel de-aruncător de săgeţi
otrăvite de către nişte aşa-zişi isteţi
-spune masa de pacienţi
gesticulând, ţipând-
se practică nedreptatea închipuită... dup-un bolnav tipic,
fiind locul unde nu-i nici vorbă de vreun diagnostic
sau e refuzat ostentativ! Cu toţii-s genii, sunt potenţi,
deci vindecarea nu se vrea, că-i lumea lor... şi-i din străbuni, se pogorând!

Deci se practică cu succes medicina într-un soi de decadenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă grea cu copiatul (parodie)

- Hai să scriem mic pe mână
Tema la Limba Română,
Fraierim, "profa" hoţiei
Pe pământul României.

- Eu nu ştiu: sunt de la ţară
Nu ştiu nici măcar să scriu,
Hoţia, din şcoli să piară:
Şi cinstit aş vrea să fiu.

- Măi colega, măi vecine,
Copiază de la mine:
Copiază, şi ai luat
"Bacul", azi, imediat!

- Aoleu, am fost filmat
Camera de luat vederi,
M-a văzut: eliminat;
Sunt bolnav, şi am dureri.

[...] Citeşte tot

parodie de Paul Preda Păvălache, după Vasile Alecsandri (16 iulie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie presarata cu mult adevar, cistigator v-a fi timpul.

Politica

O pretenţie!... Că altfel lumea n-ar mai exista, de nu s-ar spune cum să fie,
ca şi cum Creatorul sau Geneza însăşi, totul, s-ar organiza dup-un patern;
un alter Dio, auto-atotpretins singular pol, spre-un unic mers?!? O profeţie,
de care nu dispune-n fond, nu face parte din natură!... Impostoare, o blasfemie!

Un Univers întreg, cu tot, Pământul de la zero, e într-o trudă-nspre suprem, selecţie
din care numai "Ei" sunt vârful, plus-valoare, gena dominantă punct cu punct?!? Sunt
lecţie
de purul adevăr ce nu-l cunoaştem, doar îl declinăm controversaţi de neştiinţă
căcii ne-am născut noi proprii demoni, iute oportuni în vorbe de progres, fără
conştiinţă!

E Anticristul ce mereu îl căutăm, nebănuindu-ne confraţi ce ni-i alegem în minciuna
ce-adulăm,
căci - incapabili fiind măcar să copiem "existul", să lăsăm simţuri, din văzut să
învăţăm, să ştim să ascultăm-
ne aruncăm printre urale de-adulaci goliţi de minţi!... Vrem numai interese
în termenul, ce-i cel mai scurt -pân' la sfârşitul nostru, nu al lor- purtaci de fesuri, fese!

Şi-avem câteva mii de ani de dincolo de Christ de când tot bâjbâim

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!