uman

Gândul

Gândul...
O acţiune involuntară a creierului uman
O exprimare fără glas a sentimentelor şi trăirilor
O complexitate intensă şi infinită
Un amestec survenit din "cutiuţa" memoriei
Un act premeditat al acţiunilor noastre
Un păcat nerostit dar de cele mai multe ori înfăptuit
Rezultatul conexiunii neuronilor
O activitate nemărginită şi intangibilă
Un miracol dăruit nouă de către Dumnezeu.

poezie de Ramona Kovacs (2019)
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăreţul din neantul uman

Sub creneluri vaste
În ghirlande-nvăluite
Şi-n galopuri absorbit,
Se zăreşte sus în zare
Saltul unei nopţi amare.
Galopând în umbrele tartare
Pe sub riduri pământene
Pe sub aripi de cucută.

Şes al lumii dăruit,
Tot răsar, călare
Peste saltul unei nopţi amare
În neant, neant... ivit.

poezie de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl văd

pe apollinarie cu minerva
zeiţa drept fiica lui
cum îi umblă pe scoarţa cerebrală
e raţiunea omului rău
tămăduit cu metaforele netrăite
din unghiul optuz îi văd
spărtura din cap şi dinţii prin nisip
e destinul lui zăbovind
în universul uman
muzele îl fac să scoată poezii
din întunecata zare
până la tomurile frumos aliniate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izbăvire

Murim cu fiecare clipă
Din ziua-n care ne-am născut:
Ca dar gratificat, în pripă,
Pe un altar necunoscut.

Vibrăm, ca prinşi de boli celeste,
Din creştet până la călcâi.
Şi nu-nţelegem cât e peste
Zădărnicia cea dintâi.

Predestinaţi, purtăm mesaje
Închise într-un cod uman,
Edificând eşafodaje
Pe dangătul cotidian.

Şi toate cu meşteşugire
De ornic vechi, nelegitim,
Ce bate clipa-n izbăvire.
Şi izbăvirea-n ţintirim.

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde nu ştii

De unde nu ştii
cad pe suflet picuri de lumină,
ploaia cu mântuire celestă
ce înverzeşte pământul
şi se întinde ca un spirit
ce nu moare niciodată.

Stă printre oameni şi le oferă linişte
chiar şi când ei se neglijează.

Lumina se multiplică pe sine
până-n adâncul nelucrurilor
unde cunoaşterea sapă în univers,

nu se opreşte din drum,

dar drumul e nesfârşit
şi nesfârşitul nu-i uman.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ilici

Cu toate sirenele bubuind spre potrivnici,
cu toate tractoarele laolaltă-n efort,
ascultă republica, tovarăşe Ilici,
ieşind la raport...

Acum când au smuls şi-alungară la dracu
vechiul regim ciocoiesc,
muncitorii cu secera, cu ciocanul, cu acul,
ţie, îţi făgăduiesc:

- Stârpind tot ce-i putred şi josnic şi rău,
vom face din muncă, sporind-o cu sete,
din inima socialismului tău,
temeiul uman al întregii planete!

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre a fi, pur şi simplu

Palmierul de la marginea minţii,
Dincolo de ultimul gând, se înalţă
În depărtarea de bronz.

O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înţeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.

Tu ştii că nu acesta este motivul
Care ne face fericiţi sau nefericiţi.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.

Palmierul stă la marginea spaţiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

Doua inele puse in altar
Au desenat o inima
Intr-un camp stelar.
Intr-o vibratie de vis
Am primit viata
Cu sufletul deschis.

Am adunat
In trunchiul ei inele,
Copac uman
Cu rodiile grele.
Izvorul meu de frunze- i
Metafora, poem,
Privesc jur imprejur -
De vifor nu ma tem.

A sunat Aniversarea,
Cuvinte imbaiez -
Miresme minunate
Si pentru urarile:

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lemne de foc

În anul morţii tatei
s-a uscat trandafirul altoit

În anul bunicului
s-a uscat caisul cel mai falnic

În anul morţii bunicii -
gutuiul sub care copilăream.

I-am tăiat şi, mai apoi,
rudele sărace de la ţară
i-au ars ca lemne de foc iarna
întinzându-şi palmele spre sobă
ca spre un crematoriu uman

poezie de Cristiana Popp
Adăugat de Alexandra Dolhescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trag

din scriitorii cei adevăraţi
cei care nu fac umbră pământului
cu sângele îngroşat de la vâscoza
paginilor scrise
umblu prin bibliotecile care mi-au strâns
slovele cu evlavie şi adoraţie

mă trag din cei care
ctitoresc cărţi fără pereche
m-am dat jos de pe soclu
şi am intrat în creierul uman
aşa au devenit operele mele nemuritoare
vor dăinui atât cât va ţine omenirea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!