Epigrame despre poama, pagina 2

Muşcând din mărul rumeior,
Slăvita Evă cea străbună
S-a rumenit ca un bujor
Şi-ajunse azi o poamă bună.

A fost scris un comentariu. Referitor la poama, anda adam [utilizator înregistrat] a spus:

Doamnă Elis! Din nou veniţi cu poante de pe vremea străbunicilor. Şi apoi "gluma" cu "poamă bună " este pentru [...] | Citeşte tot comentariul

La bărbaţi tehnologia
Azi le sare-n ajutor:
Ţii şi poama şi soţia
Proaspete-n congelator

căsătorie (vezi şi căsnicie): Poamă aromată, rece,
Care se transformă-ncet,
Devenind, pe zi ce trece,
Must... şampanie... oţet...

Cu lumină şi căldură
Orice poamă se-ndulceşte.
Soacra-i de altă structură:
Ea, cu vremea, se acreşte.

Cum poartă-n sine dulcineea
Un sâmbure de soacră,
Oricât de dulce e femeia
Ajunge poamă acră!

Cu lumină şi căldură
Orice poamă se-ndulceşte.
Soacra-i de altă structură:
Ea, cu vremea, se acreşte.

Contrazice mama soacră
Medicina, la concret.
Brusc, de la o poamă acră,
Poţi să dai în diabet.

Divorţai. Motivul? Soacră,
Care fu o poamă acră;
Mă-nsurai din nou, orbet':
Cu-asta dau în diabet!...

epigramă de George Budoi (februarie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

O ispită-mbietoare,
Cu mult farmec ce-o consacră,
Ne-ntrecută în candoare,
Dar cu iz de poamă acră.

În numele Tatălui vreau
Şi-n cel al iubitului Fiu,
Cu fum de tămâie să dau
Otravei depuse-n sicriu.

<< < Pagina 2 >

poama