inedit

Trist amor

Inchis prin odaite adanci si suferinde,
Imbratisam-spre ziua-pe cate-un pat ingust,
Femei adolescente dar mature la bust,
Privat de-ale iubirii repere si merinde.

Statea un aer jilav, si rar, si fara gust,
Tragand brumate pleoape de abur pe oglinde:
Si ceas de ceas, un cinic destin parea ca vinde
La un mezat de sila un inedit din Proust.

Intepeniti in cripta uratei necropole
-Un habitaclu umed cu doua seci busole-
N-aveam macar de paza, o spada intre noi

Spre-a interzice puntea pe care n-o poti trece.
...Si ne priveam cu ochii deschisi,rotunzi si goi,
Simtind cum ne-mpietreste, treptat, o ura rece.

poezie celebră de Romulus Vulpescu
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unduiri solare

deasupra mea păduri triungiulare
coroanele masive -şi pleacă inedit
şi colbul ridicat de unduiri solare
insistă insistent să-l sorb subit

în dreapta mea curg ape fără număr
cu sete curg, adormitoare, rece
şi stau cu ele rezemat de umăr
şi număr veşnicia care trece

în stânga mea stau munţi fără pereche
cu creste sprijinind adâncuri crunte
şi-mi retrăiesc cu jingasie la ureche
că-i pot preface dacă vreau în punte

fac punte. O arunc pe maluri line
pe care cresc păduri triungiulare
şi tu, porneşti cu degetele fine
să baţi la geamul unduirilor solare...

poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

sorb lirica ploiosului neant
din toamna noastră rece şi subţire
pân- la refuz de stare şi de fire
şi devenit şi încă nu pliant...

în jurul meu atîta armonie
în ierburi ude şi-n noroaie plumburii
şi-n foşnetul de stropi căzuţi în vii
că-mi pot din ea-mpleti melancolie

şi brusc de printre nori se iscă soare
şi alt peizaj împrăştie tării
din lirică, din vers, din nostalgii
dintr-un triunghi de berze călătoare

şi starea de tristeţe, inedit
devine nor cu noţiuni de ceată
de parcă nu-i amiază-i dimineaţă
şi -nca-şi mai face patul răvăşit...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Crăciun

Se făcea că efectuam incursiuni
Proporţional cu statura intuiţiei
Pe tărâmuri ideale cu tentă azurie
Persoane cu aspiraţii spre cele cereşti
Înveşmântaţi în straie de răsunet
Mânaţi de iubirea acestui Crăciun
Făpturi străvezi dispuse concentric
Căutam veşnicia în permanenţă
Printre tradiţii obiceiuri sau legende
Organizam ceremonii nostalgice
Hotărâţi să prindem un nou ajun
Aruncam persistent ocheade sferice
Departe peste orizonturi posibile
În căutare de ambiente serafice
Şi perspective inedite în colinde
Printre noi curgea un sezon oniric
În valuri cu energii ondulatorii
Să facem un ritual din prezumţii
Şi construiam o ceremonie din idei
Din intenţii inopinate şi globuri de lumini

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (23 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurile Înţelepciunii

Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus –

Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors şi celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:

Nu, nu sunt un ratat.
Ştiu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecţii se învaţă mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.

Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând să mă apropii de ceva inedit.

[...] Citeşte tot

poezie de Aaron Stone, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţin locul

unei cărămizi din zidul
care te strânge încet
încet se apropie şi te îmbrăţişează
dintr-o regretabilă eroare
te lezează peste tot
unde te atinge cu mişcări
ce se vor tandre
ţin locul unei clanţe
mă ţii strâns în palmă
ai pielea catifelată şi mă faci să mă simt bine
oamenii spun că asta e fericirea
mă bruschezi grăbită
şi palma ta mă abandonează
ţin locul unui toc de pantof
baţi cu mine pe o podea lustruită
mergi puţin strâmb
şi simt că plec ba în stânga
ba în dreapta fără să mă echilibrez
te clatini dintr-un motiv
pe care numai tu îl cunoşti

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul

şi iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veşnic tineri

şi veşnic în mare de flori
şi veşnic în ploaie
şi valuri de lini fiori
pe line şiroaie

rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern

se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre linişte

mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru

drumul pare mai liniştit câteodată printre cruci,
în oraşul de la capătul lumii

este un drum neumblat din deşertul umbrelor,
este o scurtătură prin oraşul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăţi.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răceşte întunericul
şi tace insuportabil

mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aidoma scribului

Poíesis-ul duhului sfânt –
din cartea cunoaşterii
celor ce sunt pe pământ,
prin rostiri genuine a fost statornicit în cuvânt.

Rugă, şoaptă, verset, blestem,
totul în tot cu parfum de poem,
amintind lumii trecutul –
în sunetul vieţii boem.

Aidoma s c r i b u l u i,
ascultând chemările timpului,
totul îmi pare un miraj al cuvântului scris –
autopoíesis între veghe şi vis.

Un spaţiu al memoriei
deopotrivă oniric- sanguin-al istoriei –
locuind cuvântul mirabil nenumărabil:
poíesis-ul duhului întrupat lumină şi har;
rămas spectator la comedia umană,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corneliu şi Vadim... Tudor

E neamul iar în depieire şi-i crunt de irecuperabil,
Căci pierderea îi e de sine, cum pânza întinsă de-un miceliu
De elite, tot pierzându-şi leac, din creierul de-un imuabil
Peste câmpii, păduri, pâraie... lăsate orfane de-un Corneliu.

Colos, precum doar Zeus, unic, nestrămutat, înalt de stâncă
În crezul său în vechi popor, în ţară mare... îl intuim
Presus de noi, în ce-i grandoare, răbdare, ascuns atât de adâncă,
Că nu-i aveam egal de cult, cultură, gând... ce-a fost Vadim.

Un creuzet de inedit, vijelios pân' la pedeapsă,
În mojarare c-un fragil, atent la tot ce-a fost amor,
Neţărmurit la necuvânt domesticit, cum floare în glastră...
S-a răspândit, ceva, prin semeni, mai mult prin suflete... un Tudor.

Parcă sub talpă îmi piere sprijin, ce-aveam Corneliu Vadim Tudor.

In memoriam pentru poet, filozof, istoric, teolog, politician... PATRIOT.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!