comunicare paraverbala

Liniştea

în fiecare dimineaţă pe stomacul
gol, pentru liniştea oraşului, scriu
o poezie liniştitoare
şi e bine şi pentru mine şi pentru
liniştea mea, din cauză că
în fiecare
dimineaţă scriu o poezie liniştitoare
în liniştea
tuturor străzilor, şi aşa liniştite şi goale (?!) atunci
cum să nu
scriu în dimineţa zilei de azi
o poezie cu gândul
la orele de linişte pronunţate în chip
natural
pe căile noastre, ah, de
comunicare
unul cu unul şi altul cu altul?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turtă dulce

Infanterişti cu capete plecate,
gnomi muribunzi într-o dramatică oaste
Amuşinând prin muşuroaie de beton,
nevrednice şi nedorite moaşte
Comuniuni perverse, piei izolate,
în corturi surde se clădesc alene,
Nici vânători, nici pradă nu suntem,
ne tulburăm cu ispitiri perene...

Surzi ne târâm nu prin caverne de oţel,
furnici neîmplinite într-un şir...
Comunicare telepatică absurdă,
din pâlpâiri de şubrede antene, bir
La o entropic muzicală vrajă,
suită-vortex încrucişată pe oase înălbite
Trăim în tuburi muzicale,
ignobil xilofon în noapte prin şoapte adormite...

poezie de Sorin Rus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocabular...

... arealul şi timpul, pe care ne întindem fiecare amprentă,
sunt sigur dependente de bagajul limitat, purtat cuvinte în sine,
ce odată dacă s-au parcurs, ar fi, fără un alt izvor, epuizate,
s-ar duce orice orizont, apare un fel de neputinţă aparentă;
nu te mai satisface anturaj ştiut, plictisitor, unde nou nu mai intervine...
e simplu, lipsa de limbaj, un lapsus de comunicare devine sursă de alieri uzate...
straniu, pare-se că există, când promovăm de regulă un "arar",
o lume-individ, ce singurul se vrea, îşi omorând seamăn, din lipsă de... vocabular.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ieşit dintre pereţi

îţi scriu c-un început de comunicare
dinspre treptele ocupate în orele noastre libere
despre stelele evadate în şir indian
incertitudinea răsăritului în cercul meu oval
toamna scăldată în umbre de verde
lumină altoită în vârful lui te iubesc

durere nescăzută din talciocul de gânduri
plimbate între corzile fără direcţii
aşteptarea sinceră sculptată pe faţă
în nepriceperea de a-şi schimba culoarea

şi chiar neîmblânzita foaie de scris
îşi alege literele din distanţa aceea apreciată
în secunde până la tine
pentru poemul ieşit dintre pereţi

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte târzie

Noapte târzie!
Cer acoperit cu nori grei.
Undeva, în univers, atârnă o lumină.
Este ascunsă în ceţuri.
Apoi se transformă într-o formă eliptică
Şi... dispare.
Mă tem! Motiv pentru care
Emit pretenţia de comunicare.
Dar telefonul se întrerupe
Când gândurile noastre alunecă spre paranormal.
20 e apeluri,
Dar la capătul adevărului
Răspunde tăcere.
Irelevant!
Cu toate astea insistenţa dă roade.
03 şi 25 de minute –
Lumina e mai aproape!
Se aprinde, se stinge!
Nelinişte şi somn agitat...
Nu caut răspunsuri, nici semne! Ajunge!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de lumină

Când chipul ia aspect de primăvară
Şi sufletul priveşte dincolo de sens,
Zâmbetul devine cea mai luminoasă formă de comunicare.
Însuşi trecutul freamătă într-un zâmbet de bucurie.
De undeva, de dincolo de orizont,
Zvonul amintirilor îşi întinde umbra simptomatică.
În văpăile sufletului,
Ca un rest nostalgic de trecut
Cu ecou de speranţă-n viitor,
Vibrează parfumul lor dulce, melancolic
Şi lumina tandră din lacrima lor.

Dacă lumina nu s-ar odihni în lacrimi,
N-ar apărea curcubeul.
Să nu ne temem de riduri;
Pe albia lor, curg amintirile noastre.
Privite în oglinzi retrovizoare,
Ele ne arată unde au fost
Şi, probabil, vor mai fi zâmbete.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

te iubesc constant şi disperat
adânc, pierdut, uitând de mine
şi dragostea noastră smulge viaţă
din trupul meu tânăr epuizat
e zenitul unui sens giratoriu
după care nu mai urmează decât
iarba verde şi liniştea eternă
când cade cortina adâncă
lamă de cuţit, un apus şi un răsărit
un destin încrustat adânc iremediabil
cu mult înainte să se fi scris orice carte
iar tehnologia şi viteza de comunicare
dezvoltarea şi încrederea trufaşă
nu schimbă absolut nimic, din contră
eunucii de azi pierd inconştienţi
cea mai frumoasă parte a spectacolului
uitându-şi rolurile, replicile
uitând chiar şi numele piesei
în care joacă

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie cu pietre

Pietrele vorbesc o limbă cepeleagă
Umăr peste umăr, mute scapă-n rost
Idiomul şters de o lume întreagă
Tras prin păpălaşcă, pus la adăpost.

În placid, o rocă semicolţuroasă
Zace sub asediul de amplasament
Va muri călcată pe spate şi coapsă
Va vorbi agale în anrocament.

Slova i se varsă interdependentă
Ţiglei răzimate-n căprior, pieptiş
Unduind în vale unde e latentă
O comunicare cu un grohotiş.

Cărămide suple rujate cu mică
Boncăne-n tavane chef de petrecut
Cu înfrigurare în icoane pică
Strop de tencuială de părinţi pierdut.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Pachiţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să scriu despre toate femeile

care au intrat în carnea ta
ca într-un abator
unde se taie fără milă
fiecare centimetru de viaţă
unde strigătele sunt normale
iar durerile fac parte din ritual
unde arderile pe rug sunt fascinante
nu despre mine vreau să scriu
nu
doar despre ele
că le-am văzut cu gurile pline
de fericirea ta nocturnă
că tot carnagiu din privirile lor
face parte din planul tău de singurătate
şi că distanţa dintre noi
e doar o problemă de comunicare
a sângelui
a arderilor
a sacrificiului
despre asta vreau să scriu

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sportul Vieţii

Activi în viaţă prin simpla deplasare,
Dovedim că speranţa niciodată nu moare,
Ci continuă din generaţie în generaţie,
Fiind activi în orice domeniu, având multă creaţie.

Sportul este religia fizicului, viaţa este biserica,
Şi orice zi este sfântă nu doar duminica.
Sănătatea este sportul ce ne fereşte de spitale,
Suntem vii datorită mişcării şi a sănătăţii mintale.

În România sportul şi mişcarea au luat amploare,
Există multe ramuri sportive şi mijloace de comunicare.
În mass media sportul continuă să fie o valoare,
Şi îndeamnă poporul la cât mai multă mişcare.

Sportul înseamnă mişcare, mişcarea înseamnă viaţă,
Suntem sportivi cu toţii, unii amatori, alţii de performanţă.
De când ne naştem orice mişcare e speranţă,
Alergăm întruna indiferent că este cald sau gheaţă.

poezie de Ovidiu Kerekes (9 aprilie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!