bucurie sufleteasca

Eclipsa sentimentelor

Şi cum priveam eu luna sângerie
mă preschimbam uşor uşor în om
şi mă priveai cu-atâta bucurie
cu-atâta
bucurie mă priveai schimbat
cum te lăsai cu totul
mie
în timp ce-n altceva te-ai transformat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cerne, Doamne, pe pământ
Ploi de pace şi-armonie,
Să cadă încet şi blând
Colinde de bucurie,
Peste cetini argintii
Şi mulţime de creştini
Şi de copii,
Că în seara de Crăciun
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
Ce cu-a lui putere vie
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii bucurie
Şi-al Mariei Sfânt alint.

poezie de Valeria Mahok (2 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea

Durerea nu este durere.
E suferinţă sufletească.
Te lasă fără putere,
Te uscă, te face iască.

poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimite-i, Doamne, bucurie

Trimite-i, Doamne, bucurie
Acelui ce-n arsura verii
Robit de-adâncă sărăcie
Străbate târgurile ţării.

Acelui ce din întâmplare
Priveşte umbrele grădinii,
Verdeaţa văilor în zare
În strălucirile luminii.

Căci nu pentru a lui primire
Umbroşii pomi-n verdeaţă cresc,
Nici pentru a lui răcorire
Cişmelele în sus ţâşnesc.

Peşteri frumoase, ca prin ceaţă,
Privirea lui degrabă vede,
Şi rouratica verdeaţă
Nu-i curmă arzătoarea sete.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea toamnei

Am lăcrimat când au plecat cocorii
Plutind uşor spre înălţimi albastre
Zburând lăsau din infinitul zării
Pustiu şi jar în sufletele noastre.

Când m-am întors, în jurul meu natura
Zăcea pe o saltea de frunze moarte
Şi viaţa-şi terminase aventura
Prin crengi hidoase, rupte şi uscate.

O linişte adâncă, nefirească
Paralizase-n-mine-ncet voinţa
Şi o imensă rană sufletească
Îmi devenise-acum toată fiinţa.

Când El văzu nemulţumit acestea,
Chemă cerimea la raport, în goană
Şi rescriind de la-nceput povestea
Luă naştere ceva ce-i zice, toamnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gelu Crisan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să merg cu Tine pe cărare

Să merg cu Tine pe cărare
E cea mai sfântă delectare
Cântăm aceeaşi melodie
Din sufleteasca visterie.

Privirea Ta mă cucereşte
Şi-atunci încredinţarea creşte
Cu bucurie port o cruce
Cuvântul Tău avânt mi-aduce.

Când am decis să fiu cu Tine
A vrut lăuntru-mi să se-nchine
Am renunţat la uscăciune
Şi-am înţeles a Ta minune.

Prezenţa Ta mă-nviorează
De trecem prin pustiu sau oază
Zâmbim sau plângem împreună
În inimă comori se-adună.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chelia din cap

Nu e o bucurie,
Dar nici o tragedie,
Să ai pe cap chelie,
Ci nu în el să fie.

Dar e o tragedie,
Şi nicio bucurie,
Să n-ai pe cap chelie,
Ci-n el, fir-ar să fie!

poezie de Marius Robu (1 octombrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noi cu semeaţă bucurie

În faţă stă măreaţa Moarte,
Iar soarta noastră e în braţele ei tăcute, o cetate.
Când noi cu semeaţă bucurie ridicăm vinul vieţii roşu
Pentru a soarbe adânc din strălucitoarea cupă lichidul mistic
Şi extazul în întreaga-ne fiinţă, în carne şi în sânge,
Moartea înclină capul şi începe-încetişor a plânge.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet de copil

Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.

Când se naşte un copil
E o bucurie mare,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat
Şi de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitor fără de trecut.
E o sărbătoare,
Pentru părinţi e o bucurie mare.

poezie de Vladimir Potlog (3 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sărutul nu-l uita

Poţi uita primul sărut sau primii fluturi în stomac,
Poţi uita poala măicuţei cu-al său parfum ambroziac,
Poţi uita prima rafală când vântul te-a doborât
Sau durerea sufletească ce în neant te-a coborât.

Uită răutăţi de om abătute peste tine,
Spre iertare-i primul pas ce doar ţie îţi aparţine.
Uită noaptea fără stele când dorul te sfârteca
Şi-acel timp necruţător ce viitoru-ţi amaneta.

Poţi uita îmbrăţişarea ce ţi-am dat în zori de zi,
Ori dorinţele murite sub acele grele lespezi,
Poţi uita sau pierde-n hău filele din cartea vieţii,
Doar surâsul nu-l uita, e Craiul Nou al Dimineţii...

E Luceafărul de zi ce deschide o fereastră,
Unde tronează iubirea pe o aripă albastră...
Surâsu-i cheia de aur ce deschide inima,
Schimbă clipa în bucurie, linişteşte patima.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!