Învrăjbire

Aş vrea să mor alăturea de tine
şi tâmpla lângă tâmpla ta s-o pun,
că, ascultându-ţi gândurile bune,
să ştiu dacă mai eşti şi-acuma bun
şi fără ascunziş ca mai nainte,
şi să te-ntreb dacă-i adevărat
că nu mă mai iubeşti şi m-ai uitat.
E lumea rea pe-aicea şi mă minte
c-ar fi aşa, dar dacă te-aş vedea,
cu gura, de pe ochi şi de pe gură
îndepărtând oricare vrajă rea,
iubirea din tăciunele de ură
aş reaprinde-o şi ne-am recunoaşte,
mirându-ne c-atâta învrăjbire
în suflet din cuvinte poate naşte.
Şi-am fi pe urmă cum îs două fire
într-o împletitură, să nu poată
o umbră între noi să se strecoare
şi astfel să-mi întunece c-o pată
surâsul care-mi ţine loc de soare.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!