Săgeată boantă

Dom rătăcit prin lumi de duh
Şi-aruncă turlele-n văzduh
Şi-mbrăţişează-n aiurări
Plutind spre nesfârşit de zări,
Nouri de praf.

S-a-nfipt în bolta de azur
Şi neuitându-se-mprejur,
A săgetat slăvite bolţi
A-mpuns, a sfredelit prin porţi
De sticlă şi granit.

Dar când văzu că nu-i de-ajuns
În viaţa lui cât a pătruns
S-a resemnat şi s-a oprit;
Părea un soare-n asfinţit
De tot umil.

De-atunci, în fiecare zi,
Când mândrul Febus vine-aci,
Se-mbrăţişează-acolo sus
Întâi cu domul ce şi-a pus
O cruce-n creştet.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!