Imaculat
n-aș fi crezut că mă pot îndrăgosti
sublim, incert trecând prin lanul vieții mele
cu mâinile deschise către cer
și spice blonde împletite către stele
priveam destins cum pasărea trenează
în rotocoale lungi, toride-ncetinite
infailibil o briză se stârni
sublim, incert prin ale mele blonde plete
covârșitor călcam pământul alb
în redevente clare, absolute
și-aș fi crezut că sunt chiar eu
o aripă bătând în largi volute
eram curat și tânăr în priviri
păcatul încă nici nu se născuse
cămașa albă-mi flutura pe trup
și-vorbele-mi erau încă nespuse
și-aș fi putut să cred că sunt chiar eu
băiatul blond care se-ndrăgostește
dar pasărea trenează-acolo sus
și-n zborul ei imaculat... plutește
în diafana adiere vag solară
zulufii blonzi îmi rătăceau prin tâmple
și-aș fi-ncercat și eu să caut zborul
și-aș fi-ncercat ca pasărea să mi-se-ntâmple
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Votează! | Copiază!
Cartea "Sisif pe casa scarilor" de Valeriu Marius Ciungan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Valeriu Marius Ciungan. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.