Prinos

Cum urcă spre seară poteca surori,
Mame, copii şi nepoţi,
Tăcuţi pelerini cu braţe de flori,
În demnă-acalmie cu toţi!...

Şi iată cum umblă pe deal o mătuşă
Cu greu, târând paşii domol,
C-o greblă şi flori într-o găletuşă,
Să dea ritualul obol.

Se-adună-n cinstire cei vii laolaltă,
Popas fac în vechi cimitir,
S-aducă prinos celor scumpi ce odată
Sorbeau din al vieţii potir;

Cu grijă, când scormone lutul cu sapa,
Mormântul cel drag prospătând,
Pătrunde o boare odată cu apa-
Susur pe cei duşi adorând.

Şi parcă şi albele flori crizanteme
--Miraj de parfum şi culori--
În câmp ireal de parfum prind să-i cheme,
Clepsidra măsoară fiori...

Din ceruri, o rază divină tresare
Şi-o lacrimă scapă spre cruci;
Sublimă e taina fiinţei ce moare
Lăsând moştenire prin prunci!

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur... (2000)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!