Toamnă
Bate-n geamuri toamna mea căruntă
Să m-ascund nu mai găsesc cu cale
Mor cocori în depărtări de jale
Suflet trist de burniță măruntă
Vreascuri ude sfârâie prin sobe
Temerile-mi prind să încolțească
Neputința un mărgean de iască
S-a lipit de mine ca o cobe
Mor în glastre gânduri reci, păreri
Alfabetu-și pierde-n câte-o zi, o buche
Feți cu păr de aur îngenunche
Lepădându-și sacii cu poveri
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.