Final de dramă
Doi actori pe-aceeași scenă; soarta în culise-i cheamă
Căci s-a'ntors deja clepsidra pentru-al lor final de dramă.
În aplauzele mute, mor în ei zeci de iluzii.
Mor și visele zdrobite de pripitele decizii.
Ei, demult, și-au uitat rolul și, privind într-un unghi mort
Să-și zâmbească, doar o clipă, li se pare un efort.
Obosiți de-atâta drum, haina-n suflet zdrențuită
Și-o ascund după cortină-n aparență fățuită.
În lumini de reflectoare, fardu-ncepe-ncet să curgă
Scoțând la iveală chipul de actor, cu rol de slugă.
Și pe scena mult prea strâmtă reflectoarele se sting.
Ieri, s-ar fi iubit o viață; azi, nici mâna nu-și ating.
Ies ca doi boxeri învinși, ce-au pierdut pe-același ring
Și pe fața mutilată, lacrimi... nici că se preling.
Doar în cutele cortinei, ochi de înger lăcrimează
Neputând să le mai țină pe inel iubirea trează.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (2008)
Adăugat de Sabina Raducanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.