Plouă noaptea cu pitici
Unii dintre ei se-ntorc
După cum îi cheamă vatra
Soarele-ncălzește piatra
La intrare în New York
Brațe de statuie reci
Sugerând diurn căldura
De pe care cade zgura,
Cum cad boabele din teci
Libertate ce parolă
Care nu mai are miez
Fiecare fa diez
Un pre-text de farandolă
Câte goarne fac reclamă
Litere de-o șchioapă, sârgul
Ați umplut pe gratis târgul
Cu vederi de panoramă!
Plouă noaptea cu pitici
Stau în cap și se scălâmbă:
Peste orice lume strâmbă
Se abate câte-un bici!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.