Zeița cu părul de soare
Suflet taciturn ce-și caută azi muza
am rămas în așteptarea singurătății,
dar fiorul versului îmi e călăuza
spre dorințele puse-n poarta cetății.
Caut mereu zeița cu părul de soare,
nu am veșmântul aripii și-i aduc în dar
un bec s-o lumineze și o lumânare
prinse prin negura timpului în calendar.
Am pus lângă fulgii cuvintelor rostite
crinul care deschide lumina nopții,
strângând boabe de rouă cu flori împletite
pe gândul ce deschide pleoapa dimineții.
Pe zeița cu părul de soare poți s-o vezi,
pe scările spre cer îmi trimite șoapte
și îmi spune că plâng noaptea cu lacrimi de zi,
iar ziua plâng zadarnic cu lacrimi de noapte.
poezie de Constantin Rusu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.