El este...
El este, este glasul lui,
Și am ieșit în poartă;
Era doar vântul ce hai-hui
Ducea o frunză moartă.
El este, este pasul lui,
Și-am pus urechea la pământ;
Era doar viersul râului
Scandat de asprul vânt.
El este, este mâna lui
Ce-mi bate în fereastră;
Pe cerul trist ca fața lui
Mijea o stea albastră.
El este, e statura lui
Înaltă-n zarea dintre ulmi;
Doar fumul serii albăstrui
Se despletea pe culmi.
poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre albastru
- poezii despre urechi
- poezii despre tristețe
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre mâini
- poezii despre fum
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.