Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)

Filament e, subţire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Şarmu-i, Chanel natural şi Ferrari-i maşina.

Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel şi iubeşte turcoaz.

Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-şi cerne...
Ţara dragă-i Canada şi poporul... viking.

În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îţi dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubeşte profund, doru-îi e nemurirea...

Nici nu cere, să-i dai, din nimic face tot...
Se hrăneşte din vis şi visează mereu.
Zâmbetu-i permanent, inima-i un breloc...
Dacă lacrimi îi plângi, ea-ţi redă curcubeu.

De deţii un palat şi regină o s-o faci,
Este pildă de-a fi, în morală, cultură...
De-o iubeşti cu nesaţ şi eşti parte-n săraci;
Nu cunoaşte reproş... Va trăi în natură!

Doar rămâne să-i fii partener ideal,
Forţă brută, de minte şi muşchi de velur.
Să o chemi, cât e timp, căci pasaju-i fatal...
Vei striga în neant; nu-i ecou de retur.

Gustu-i, e o aromă şi mâncarea nectar.
Mângâierile-s dulci şi uşoare, de puf...
Nu ţinteşte celebru, are un simplu avatar...
Epoca preferată-i... Moliere şi Tartuffe.

Stă adesea în lectură, muzica-i e pasiunea.
Poezie adoră, dansu-i drag... noapte-zi...
E-o româncă de neam, dar Quebec regiunea...
Limba ei e franceza... "Elle s'apelle Eteri"!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!