Dorință
desculț, calc pe rouă, prin iarba virgină,
privesc cum demonii nopților pier,
mă sui pe spinări de lumină
cu îngerii până la cer.
dimineți de argint cu platini de raze
îmi străbat din străfunduri spre irisul beat,
aș vrea să mă leagăn așa in extaze
la rând cu haosul increat.
cu-nvăluiri de viscole sufletești pe cărări,
în albul de cristal al soarelui de mai,
rătăcit adesea prin depărtări,
s-ajung cât mai repede-n rai.
pe muzici divine, prin sfere de timp,
să zbor ca o pasăre-paradis fără gai,
s-ajung la zeii cei mari din olimp,
să petrec cu ei în alai...
dionis, flecarul, să-mi fie nănaș,
să bem fericiți la cupe de vin,
cu el împreună, ferice, ducea-m-aș
La domnul din ceruri divin...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1987)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre fericire
- poezii despre îngeri
- poezii despre viscol
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.