Măicuță cu brâul de lână
Măicuță umblând
Și tot întrebând
- N-ați văzut cumva
Mândru ciobănel
Tras ca prin inel?
Un glas de mormânt
Răspunde plângând:
- Prin amurgul cel
Fără dor și cânt,
Mndrul ciobănel
S-a dus să-și adune
Alți miei, în alt vânt.
Și el ce-mi zicea?
- Maică, maica mea,
Vino, nu mai plânge,
Sub mormânt la mine!
Frunzele să pice,
Oița să-mi pască
Flori căzute-n sânge.
Sau du-te de-i spune
La a mea mândruță
Că mi-a fost drăguță,
Dar n-avui noroc
În hore s-o joc!
Fluierul de os
S-a frânt dureros,
Și lătrat de câni
Nu aud la stâni...
Măicuță bătrână,
Cu brâul de lână,
Degeaba-l mai cați,
Degeaba-l mai strigi!
Mândrul ciobănel,
Tras ca prin inel,
Nicicând logodit,
Nicicând rătăcit,
Ci l-am îngropat
La locul ferit,
Unde fluier cântă
Și pe cer se zvântă
Dragostea cea sfântă...
poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.