În acele clipe regretam că mă născusem, că eu, cu existența mea tulburam o armonie atât de profundă și risipeam în pelin o atât de largă seninătate. Mă conso...
În acele clipe regretam că mă născusem, că eu, cu existența mea tulburam o armonie atât de profundă și risipeam în pelin o atât de largă seninătate. Mă consola doar gândul că, în cele din urmă, nici eu nu eram vinovat, ci vinovată era doar o nepotrivire a astrelor, o soartă rea ce făcuse ca mări întregi de neîncepută blândețe să treacă la distanță de un deget pe lîngă iubire.
Gheorghe Truță în Pagoda
Adăugat de Gheorghe Truță

Votează! | Copiază!
1 Natasa Minca [din public] a spus pe 11 august 2010: |
| Foarte frumos citat... Are ceva misterios, care pare a veni dintr-un prea plin si dintr-un imens gol sufletesc deopotriva... |