Cenușa singurătății
Copil rătăcit în splendoare mă simt.
Am inima plină de visele ridicolei iubiri
Și vreau ca focul acesteia
mistuit în flori să fie cenușă.
Oare puterea inconștientului meu e mai mare decât voința?
căci astăzi mă simt pasăre,
Oare de ce zbor mereu cu aripile frânte,
în înaltul plin de cenușă,
suflată de vântul ucigător al singurătății?
poezie de Mihaela Amăriuței (noiembrie 2009)
Adăugat de Mihaela Amăriuței
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihaela Amăriuței. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre cenușă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre singurătate
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.