Autorul: Așteptam un semn de bunăvoință... Ofițerul: Iar eu aștept un semn de minim respect... Autorul (scoate o sticluță din buzunar, trage un gât, după c...
Autorul: Așteptam un semn de bunăvoință...
Ofițerul: Iar eu aștept un semn de minim respect...
Autorul (scoate o sticluță din buzunar, trage un gât, după care o ascunde): Respect? Ce fel de respect doriți? Respect reciproc? Neamestec în treburile interne? Asistență mutuală? Vreți cumva să semnăm un tratat de bună vecinătate?
Ofițerul: Mă așteptam să spuneți: bună ziua!
Autorul (râde ironic, cu inflexiuni cabaline): Bună ziua? Un clișeu stupid, supralicitat! Toată ziua, bună ziua! De ce reduceți respectul la o emblemă ridicolă, la un șablon uzat?
Ofițerul: Poate aveți dreptate. E o formulă convenită. Dar...
Autorul: Refuz să mă conformez unei forme fără fond! Simplu, ca bună ziua!
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.