Doruri în amurg
Cu ochii culeg imagini din amintiri
lăsându-le pe orizontul din priviri,
iar seara când văd zarea simt că mă înec,
dar am idei abstracte și nu vreau să plec.
Cine cade-n valuri nu poate fi leneș,
clădim un vacarm necontrolat de-un vameș,
spânzurăm poate haosul printre rânduri.
Doar cuvinte din vers ne calcă pe gânduri.
Clopotele mișcă stâncile munților
cu recunoștința sudorii frunților,
sub adierea unui cuvânt din grindă.
Oare gloria o ai doar în oglindă?
Din pașii mei fac cadou pentru lumină
poteci de flori îndrăgite de-o albină,
iar lângă izvorul unde lacrimile curg
strâng alese doruri în tristul meu amurg.
poezie de Constantin Rusu (10 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre versuri
- poezii despre vamă
- poezii despre stânci
- poezii despre seară
- poezii despre recunoștință
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.