Aleea confidentului

Ea gâfâia.

Tu mergi ca un incendiu prin pădure,
Puma, iubitul meu,
Cum aş putea să te urmez!

Îndată pietrele porniră să se umfle, gata să pleznească,
Crotinele fugiră,
Tufişurile luară foc,
În vârful unui cedru un far sălbatic se aprinse.
Şi cerul leoarcă de sudoare izbi cu fumul său
În orzul ochilor cei mai extenuaţi din lume.

Se-mpletesc picioare vătămate,
Se zbat micuţe mâini.
Noroc.

Prin devotata şoaptă a iubirii
Iubitul auzi
Şi drept se ridică.

O! fruntea lui sublimă de havană afumată.
O! sânul ei din forjă de zână fermecată.

Cerul nebun se trase înapoi
Şi bala focului intră în vizuină.
Un abur de-oseminte se ivi, dansă cu nişte barbă-coţi.
O fructă de eucalipt se preschimbă în lună înmiresmată

Fetiţe îndrăzneţe,
E bine să nesocotiţi prudenţa.
Dar din iubire pentru
Leopardul vostru,
De buze flacăra să o muiaţi
Când în imagine acolo înfloreşte.

poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!