* * *
Timpul care a fost inapoi,
E acum inainte
Fata lui fara val se acopera cu o matase instelata.
Cine i-a dat vestmant si podoaba?
Cum s-a nascut spectacolul lui trecator?
in curgerea pe nseimtite a timpului
In miscarea lui fara forma,
Cine infloreste florile?
In fiece clipa noi forme apar
Din oceanul pustietatii
Si cad pe tarmul netarmuit.
Valurile imblanzesc o iluzie a mortii.
poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.