Expir încet
Iubirea e un infinit
Ce tu nu poți să-l recunoști!
Îl guști, îl simți până-n plămâni,
Expiri încet... nu vrei să-l pierzi.
Mă plimb tăcută pe alei,
Alerg prin sufletul pustiu,
Îl chem, îl strig, cad în genunchi,
Expir încet... nu vreau să-l pierd!
Eu caut astăzi prin ruine,
Aceleași care-au fost și ieri.
Vrei să mă speli de al lor gust,
Expir încet... nu vreau să-l pierd.
poezie de Diana Sturza (3 martie 2010)
Adăugat de Diana Sturza
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diana Sturza. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre plimbare
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.