Credeai că ești stăpânul lumii, ținând globul în palmă, cu mușchii abia tresărind? Te-ai înșelat și te-ai năruit în țărână cu toată voinicia ta. Și uite, lumea merge mai departe fără tine, așa cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni și de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane de ani și milioane de ani, și toată această mecanică se repetă regulat și tăcut, până în vecii vecilor.
Mihail Drumeș în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Anka
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.