Per aspera...

Îmi spui: "eşti mediocru, vrei amor!"
(în abstinenţă nu-mi găsesc culcuşul)
şi-mi dai să gust - îmi înmânezi căuşul-
din apa sfântă; beau, şi parcă mor.

Îngreunează aripa-ţi urcuşul,
eu te-aş străbate fără un picior,
dar tu, oftând pe-o margine de nor,
îmi izolezi pornirile sub duşul

ce din înaltul unde rece stai
asupra mea ca o cascadă plânge.
Se ofilesc petalele-ţi de sânge,

când vântul suflă dinspre-un veşted rai,
şi te sufocă nimbul care-ţi frânge
dorinţele ce-au adormit în grai.

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Votează! | Copiază!