Intermezzo liric
I
M-au chinuit, adesea
Amar, necruțător,
Cu dragostea lor, unii,
Ceilalți cu ura lor.
Mi-au pus venin pe pâine,
Venin și în urcior,
Cu dragostea lor unii,
Ceilalți cu ura lor.
Dar dintre toți, iubita
M-a frânt cel mai cumplit:
Nu m-a urât vreodată,
Dar nici nu m-a iubit.
II
Băiatul iubește o fată,
Ea pe-altu-l alege din toți.
Acela iubește o alta
Și iată-i soție și soț.
De multă mâhnire, ea, fata
Cu-ntâiul ce soarta i-a scos
În drum se mărită - și gata.
Băiatul? De jale e ros...
Ce veche e-această poveste!
Dar nouă rămâne oricând.
Iar cel ce trăiește povestea,
Rămâne cu sufletul frânt.
poezie celebră de Heinrich Heine, traducere de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.