O stavilă neștiută se rupse în interiorul ei și un ocean de fericire se prăbuși, inundând-o complet. Fata scoase un țipăt, văzu lumina care cobora către ea a...
O stavilă neștiută se rupse în interiorul ei și un ocean de fericire se prăbuși, inundând-o complet. Fata scoase un țipăt, văzu lumina care cobora către ea apoi se prăbuși ca fulgerată. Oceanul de fericire interioară o copleșise. Buzele fremătânde, însângerate de sărutări pătimașe, rosteau pierdute: Dragul meu, drag... Iubirea mea, iubire... Ultima scânteie de rațiune din ea o vestea că atinsese cu degetele poarta fericirii. Atât, o atinsese doar...
citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruț
Adăugat de Emilia Nedelcoff

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.