Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, când seara
Lângă zidul negru-ncremenesc desfigurați copaci,
Prin masca de argint scrutează duhul Răului;
Cu bici magnetic lumina alungă noaptea de piatră.
O, dangătul scufundat al clopotelor de seară!
Prostituata ce-n fiori de gheață naște copilul mort.
Cu turbare mânia lui Dumnezeu biciuie
fruntea posedatului,
Molimă purpurie, foamea ce zdrobește ochii verzi.
O, groaznicul râs al aurului.
Dar calm sângerează-n hrubă-ntunecată
o mai tăcută omenire,
Făurește din metale dure capul izbăvitor.
poezie de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre lumină
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre prostituție
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi verzi
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.