Damigeană
Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană
Cât aș vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deșert
Și regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Votează! | Copiază!
1 Stoianov Beniamin [din public] a spus pe 6 octombrie 2012: |
| Că pe urmă, că pe urmă, Mintea sfredelește, scurmă, Cum să fac din damigeană, Un butoi, sau o budană?... |