Vis
Cânt pe inimă ca pe-o frunză de fag
Stau oamenii-n drum să m-audă cum cânt,
Se uită unii la alții tăcuți
Și se-ntreabă ce pasăre sunt.
E prea mult cântec împrejurul nostru,
L-ascult cu ei și nu-l mai înțeleg,
Parcă m-aș fi temut să rup o frunză
Și am cântat dintr-un copac întreg.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.