* * *
Pentru suprema seminție umană,
Pentru sonora glorie din veacuri viitoare,
Eu am fost lipsit de cupă la al străbunilor ospăț,
Și de veselie lipsit, și de onoare.
Pe umeri mi se aruncă câinele-lup,
Dar după sânge eu nu sunt lup peste vreme:
Mai bine, ca pe o căciulă, mă băgați în mâneca
Șubei fierbinți din stepe siberiene...
Ca să nu văd nici fricoși, nici noroi vâscos.
Nici însângerate coaste în roate;
Ca să-mi lumineze, argintiu, noaptea vulpi polare,
În ale lor primordiale frumuseți codate.
Du-mă în noapte, unde curge Enisei
Și pinul ajunge până la stele lucide,
Pentru că, după sânge, eu nu-s lup peste vreme
Și pe mine doar cel egal mie mă va ucide.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1935), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.