
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
| daniel stanciu [din public] a spus pe 26 martie 2011: |
| O fi din cauza invierii. Martirii mor si Dumnezeu ii resuscita. Mucenicii reanimati se intorc pe pamant si, pentru ca s-au convins ca Dumnezeu exista, fac drumul crucii in sens invers. De ce? Fiindca vor sa verifice daca si dracul exista. Nu merita sa mori pentru un Dumnezeu fara drac. |
| C.Erber [din public] a spus pe 27 martie 2011: |
Lec sugerează,
cu umorul său fin,
figura martirilor ratați,
ale căror "sacrificii"
(bazate, probabil, pe meschine calcule politice)
nu s-au mai produs.
La recepția finală,
înainte de a li se bate piroanele,
au fost dați jos de pe cruce
și trimiși acasă.
În "Duhovnicească",
Arghezi scrie, cu tâlc:
"Am fugit de pe cruce".
Revoluția din Decembrie
a dat politicii românești
cel puțin patruzeci de mucenici
care au fugit, de pe "cruce",
direct în funcțiile cheie
ale statului |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 27 martie 2011: |
| Mucenicii trebuie sa moara, Cerber. Macar simbolic. Totul e sa privesti cu ochi duhohnicesti scena rastignirii. Daca te uiti cu ochi pagani la spectacolul public al crucificarii falsilor martiri ai fi tentat sa crezi ca domnii respectivi au fost crutati si ca au facut cale intoarsa catre pestera domestica sau salbatica in care isi faceau veacul. Eu am fost generos cu martirii si i-am lasat sa moara pentru crezul lor. Apoi, dupa binemeritata inviere, am justificat gestul parcurgerii in sens invers al drumului Golgotei (un intinerar al sacrificiului, singurul care duce catre Dumnezeul crestin). |